Nu există oameni perfecți și nici relații perfecte.
Totul se construiește cu răbdare, cu înțelegere, cu reciprocitate, cu acceptare, cu iubire, cu respect.
Este ușor de comparat un om cu un alt om, un cuplu cu un alt cuplu. Dar e mai greu de comunicat, de recunoscut propriile greșeli, de vindecat rănile de pe suflet, de crezut în tine și în cel de lângă tine, de iubit pe tine și pe cel de lângă tine.
Este ușor de învinovățit, de reproșat. E mai greu de cerut iertare, de acționat, de soluționat.
Este ușor de a vedea defectele celui de lângă tine. E mai greu de apreciat faptele mici făcute cu iubire.
Este ușor de refuzat oameni buni, de mințit, de trădat.
E mai greu să-i găsești din nou și să-i ții la pieptul tău. Oamenii trebuie de iubit pentru cine sunt ei cu adevărat. Trebuie de iubit pentru „Bună dimineața” și „Noapte bună”, pentru ceaiul cald, pentru sărutul de pe frunte, pentru ținutul de mână, pentru zâmbetul larg, pentru „Te iubesc”.
Oameni perfecți nu sunt. Oamenii trebuie de iubit, pentru că nu au uitat să fie oameni. Umani, calzi, blânzi, iubitori.
Cu drag, Mary!
