Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des!

Cerem iubire, dar puțini o oferim.

Dorim stabilitate în dragoste și doar un partener până la sfârșitul vieții. Însă, ne comportăm ca niște adolescenți în momentele de criză. Nu știm să ne controlăm emoțiile. Nu ne cunoaștem interiorul și ne umplem golul din suflet cu minciuni, cu iubiri pe o noapte, cu vorbe deșarte.

Dorim să ni se spună adevărul.

Dar mințim cu înverșunare. Spunem „Te iubesc” de formă și ne acomodăm prea repede în paturi străine. Înjunghiem pe la spate prietenii cei mai buni, pe cei care ne-au fost fideli și scuipăm în sufletele care mereu ne-au așteptat.

Avem case mare, dar sufletele goale și puțini dintre cei care să ne iubească cu adevărat.

Pe rețelele de socializare avem mii de prieteni, în realitate nici unul. Zâmbim în poze, iar în viața de zi cu zi avem fețe crispate. Ne vrem sănătoși, dar ne credem imuni în fața bolilor.

Avem posibilitatea să ne informăm, dar ne lăsăm manipulați și  folosiți.

Dorim o generație mai bună, dar repetăm aceleași greșeli și suntem cele mai proaste modele. Dorim aer curat și ciripit de păsărele, dar lăsăm gunoaie în urma noastră.

Ne pupăm pe obraz în văzul tuturor, iar pe la spate înjunghiem.

Multe cerem, puțin oferim. Citim și ascultăm pe jumătate sau chiar deloc. Alergăm după bani și avere, dar uităm că în toate există echilibru și limită. Credem că avem tot timpul din lume, dar nici nu știm dacă mâine vom vedea răsăritul soarelui.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.