Unii ne-am simțit în plus acolo unde am fi dorit să fim totul.
Unii am fost atât de creduli și ne-am fript. Ne-a durut. Am scrâșnit din dinți și am încercat să mai credem în oameni și în iubire. Unii am fost abuzați și alungați, tratați ca niște nimicuri, scuipați și bătuți. Unii am crescut în familii. Alții la case de copii. Unii au avut diplome. Alții note slabe și crezuți proștii clase, dar timpul a trecut și rolurile s-au schimbat.
Unii dintre noi au stat ore întregi sub duș, doar ca să șteargă buze străine de pe corp, pentru că ceea ce am crezut că e al nostru, era doar o iluzie, iar câteva voci ne-au zis de când eram mici că trebuie Unul pentru Totdeauna. Dar nu a fost să fie, alte palme, cuprind voluptatea corpului.
Alții și-au îngropat prea devreme copiii, iar părul lor s-a transformat într-un tărâm al iernii.
Lacrimile le-au săpat colțurile ochilor, iar noaptea le-a deveni prietenă – pe cer a apărut o stea a lor. Unii au rămas singuri pe lume – au avut o mamă și a devenit și ea praf de stele. Alții fumează o țigară, ca să uite, ca să moară lent. Unii iartă și mereu sunt în căutarea unor brațe în care să se simtă în siguranță.
Unii. Alții. Ne mai intersectăm pe trotuare și în ambuteiaje.
Ne mai înjurăm. Ne face m rău. Ne bârfim. Ne tratăm ca niște plăceri carnale și ne punem etichete. Ne junghiem. Ne omorâm. Ne dăm pumni și genunchi. Unii sunt turmă. Alții haită. Unii cuvinte. Alții lacrimi și răbdare. Unii sunt lut. Alții naivitate.
Unii. Alții. Oameni.
Cu drag, Mary!
