Tare aș vrea să știți că dragostea nu umilește, nu reproșează, nu tinde de a te schimba. Când cel de alături vine cu mai multe reproșuri, decât cu susținere. Când sunt mai multe observații, decât încurajări. Când părerile tale sunt puse drept la fund și nu ești luată în serios. Când „Te iubesc” este spus tare rar, iar „mulțumesc” și mai rar.
Când te simți în plus, e timpul de o schimbare. Nu de plâns în pernă. Nu de implorat să te asculte. Nu trebuie nimic de demonstrat. Nu trebuie să apară frici, temeri: „Dar, oare se va mai uita cineva la mine?”, „Da, bun nu mai găsesc, toți sunt la fel.”, „Da, poate eu sunt vinovată?”
Trebuie de făcut o schimbare. Trebuie de plecat. După un pas, vin și alți pași. Alți oameni, alte visuri, alte scopuri. Trebuie de încrezut în sine. Trebuie de șters tot și de scris Un Nou Început.
Cu drag, Mary!
