Toți suntem povești.
Povești necitite. Povești ascunse în sertare vechi și prăfuite. Povești care nu se lasă descoperite. Povești cu riduri adânci la colțul ochilor. Povești cu miros de scorțișoară. Povești cu mâini crăpate și obraji umezi de roua dimineții. Povești cu cer senin. Povești cu ierni geroase. Povești pline de promisiuni și cu dor ascuns.
Povești pitite în linia vieții.
Povești primăvăratice. Povești tomnatice. Povești cu păr cărunt. Povești în rochii de vară. Povești cu secrete. Povești cu zâmbete mimate. Povești în care binele învinge răul. Povești care fiecare sfârșit are un nou început. Povești în stații, în fotografii vechi atârnate pe pereți care sunt ca niște scoici. Dacă pui urechea pe ei vei auzi râsete de copii, lacrimi, zâmbete, cântece.
Suntem povești care se vor citite printre rânduri.
Suntem povești care ascund în adâncul sufletului copii nenăscuți, iubiri secrete și lacrimi vărsate în pernă. Suntem cuvinte nespuse. Suntem „Adio” și „Iartă-mă”. Suntem un „Te iubesc” și un „Crede-mă”. Suntem dileme și frici. Suntem îngeri și demoni. Suntem slăbiciuni, dar și putere.
Suntem răsături și apusuri. Suntem praf de stele și nori. Suntem flori de cireș și roua dimineții. Suntem lacrimi, dor și un pumn de lut.
Cu drag, Mary!
