Nu încerca să schimbi omul de alături. Învață-te să-l accepți cu adevărat

Oamenii nu se schimbă.

Ei învață din greșeli, evoluează, devin mai inteligenți. Dar rămân aceeași. Nu le poți pune bunătatea în suflet, dacă nu au avut-o niciodată. Nu-i poți face mai optimiști, dacă nu s-au născut astfel și nici nu doresc să progreseze la acest capitol. Nu-i poți forța să accepte unele idei, priorități, chiar dacă sunt corecte.

Omul de alături nu vine doar cu un trecut, ci și cu un interior plin cu frici, cu decepții, cu temeri, cu regrete, cu iubiri eșuate.

Nu ții de mână doar pe omul tău, dar și pe copilul ascuns adânc în al său suflet. De multe ori, ia decizii acel copil fricos, plin de remușcări și frici, dar nu omul matur de lângă tine.

Tu decizi dacă accepți acel om cu trecut, cu traume.

Tu știi cel mai bine dacă acel om poate face parte din a ta viață, chiar dacă are o mulțime de defecte, de secrete, de dezamăgiri. Îl accepți și atât. Ideea că îl vreau în a mea viață, dar îl voi schimba, îi voi arăta calea corectă – e o alegere greșită.

Tu nu-i poți fi mamă, tată, frate. Tu nu-i poți fi terapeut.

Tu îi poți fi doar partener de viață. Îl poți înțelege. Îl poți iubi. Îl poți încuraja. Poți avea încredere în el. Însă, nu-l poți schimba. Sufletul nu se schimbă într-o zi. Sufletul nu e ca trupul, nu-l putem decora cu farduri și podoabe.

Pe suflet nu-l putem farda, nu-i putem ascunde trăirile și emoțiile. Obiceiurile, educația, prioritățile, ideile, alegerile, gândirea îngustă a unui om, nu se schimbă, ori le accepți, ori îți alegi un alt drum.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.