Nu-l mai căuta cu privirea pe stradă.
Nu-l mai căuta în alți oameni și în alte priviri. Nu-l mai apela, ca mai apoi să taci, doar ca să-i auzi vocea. Nu te mai gândi la el, la cel care te iubea, la cel care te ținea de mână. Nu-ți creea iluzii și nu-l mai aștepta la ușa ta.
Iubirea consumată, rămâne consumată.
Oamenii cu forța nu se întorc. Nu plânge și nici nu te învinovăți. Deoarece, îți provoci durere și pierzi timp pe sentimente consumate. Acorzi atenție unui om care s-a îndepărtat de inima ta și de prezentul tău. El ți-a fost lecția ta de viață. Tu ai al tău drum. El are calea sa.
Iartă-te pe tine. Iartă-l și pe el.
Nu-l mai căuta și nu-i mai scrie. Nu-i scrie că-ți este dor, că-ți lipsesc ale lui mângâieri, iar casa e atât de pustie fără a lui voce. Nu-i spune că amintirile care stau imprimate în pereții casei te sperie, te fac să urli de durere.
Nu-i spune că te dai cu mult rimel, doar ca să nu plângi. Nu-i zi că ai început să-l urăști și dacă l-ai întâlni pe stradă ai împietri. Nu-i scrie. Nu-l suna. Nu-i spune nimic.
Nu-ți provoca durere. Iubește-te. Iartă. Urmează-ți inima și drumul. Lasă-te să fii fericită lângă un alt bărbat care va ști să te iubească cu adevărat.
Cu drag, Mary!
