Optimismul nu se moștenește – se educă. Bunătatea la fel.
Spre deosebire de ceilalți părinți, mama mea m-a educat nu doar teoretic, ci și practic. Ea mi-a zis să nu bârfesc, iar eu nu am auzit-o niciodată să toarne zoaie în capul oamenilor. Mama mi-a zis să nu critic oamenii, fiindcă eu sunt doar un spectator.
Ea nu a judecat faptele celorlalți, deoarece nu cunoștea circumstanțele care i-au făcut procedeze într-un fel oricare. Mama mi-a zis că nu-i bine să fiu egoistă. Ea mereu a împărțit din puținul pe care îl avea cu cei din jur.
Mama mi-a zis să nu mă cert cu frații și să nu le doresc răul.
Ea niciodată nu a fost împotriva fraților săi, chiar și atunci când ea avea dreptate, iar ei nu. Mama mi-a zis să am grijă de intimitatea mea și să nu permit străinilor să intre în viața mea privată. Pentru ea familia mereu a fost sfântă, nimeni nu a știut prin ce greutăți și probleme trecem. Mama mi-a zis să mă bucur de lucrurile mărunte.
Ea făcea la fel. Mama mi-a zis că nu trebuie să stau lângă un om care mă umilește și mă folosește. Iar atunci când mi-a dat acest sfat l-a părăsit pe tata. Mama nu mi-a dat o educație teoretică, ci una practică.
Nu poți să-i zici copilului să nu fure, iar tu să furi.
Nu poți să-i spui copilului să citească, iar tu să nu deschizi nici o carte. Nu poți să-i zici copilului să fie plin de viață, iar tu mereu să te plângi. Copilul nu doar aude, dar și vede. Un copil mereu va face ceea ce observă la părinte. Părinții pentru el sunt un model.
Cu drag, Mary!
