Astăzi e o zi frumoasă
Chiar dacă te-ai trezit obosită, cu fața umflată și buzele uscate. Ai slăbit cinci kilograme. Ești epuizată emoțional, cu o mie și una de întrebări pentru care nu găsești răspuns.
Te întrebi dacă astăzi vei reuși să duci până la capăt toate cele programate – cumpărături, achitări, apeluri. Dacă vei avea răbdare să te prefaci, să zâmbești fals, să răspunzi cu un „Bine” superficial la întrebarea: „Ce faci?”
Realitatea celorlalți pare perfectă
Deschizi pentru câteva minute lumea virtuală – acolo toți sunt bine, zâmbesc, au vieți formidabile. Închizi telefonul în grabă.
Cobori la stația care îți provoacă anxietate și înțelegi că mai este nevoie să înveți o lecție esențială: Să te alegi pe tine.
Chiar dacă e greu, ești aici
Astăzi e o zi frumoasă, chiar dacă salariul e mic, muncești peste puteri, nu ai încă o casă a ta, iar chiria e prea scumpă.
Ridul dintre sprâncene se adâncește. Cearcănele sunt mai vizibile. Corpul tău se pierde printre mulțimea grăbită, somnoroasă și istovită. Mintea repetă într-una: Să te alegi pe tine.
Dar cum e asta? Cum e să te alegi, când ai fost învățată direct și indirect să fii pentru toți, mai puțin pentru tine?
Cum să nu te mai gândești mereu la ceilalți? La ce cred ei despre tine, cum te văd, cum să nu dezamăgești, cum să fii bună în toate?
Cum?
Micile gesturi contează
Băiatul blond, cu ochii albaștri, întreabă dacă vrei capuccino în pahar mare. Schițezi un zâmbet în locul unui „Da”. Treci strada la semafor, intri în clădirea care îți provoacă dezgust.
Nu e despre tine acest job. Nu sunt despre tine acei oameni falși, chinuiți și obosiți de propria lor viață.
Rana încă sângerează
Astăzi e o zi frumoasă, chiar dacă cafeaua s-a răcit, ai avut o ceartă cu colega și îți este greu să accepți o lume cruntă, care ia vieți și visuri.
E pauză. O altă cafea – nu mai știi a câta. Știi doar că porți o rană adâncă, care joacă un rol atât de mare în amânarea deciziilor, în ezitările tale. Ai vrea să nu te mai agăți de oameni – și câte un pic îți iese, dar mai ai de lucru.
Încă ai așteptări de la oameni, iar când te dezamăgesc, simți că tu te-ai dezamăgit, nu ei. Te abandonezi, iar și iar. Ai rămas blocată într-un anumit moment.
Rana încă sângerează.
A început să plouă.
Și totuși…
Astăzi e o zi frumoasă. La fel ca tine.
Indiferent de greutăți, de lacrimi și de avalanșa gândurilor intruzive.
Ești aici. Și ești frumoasă.
Cu drag, Mary!
