Viața este o călătorie imprevizibilă care ne oferă lecții.
Pe unele le învățăm. La altele rămânem repetenți și apoi, în timp ne reîntoarcem la aceleași greșeli, aceeași durere, nu pur și simplu. Este un scop: să ne vindecăm, să corectăm, să învățăm până la urmă ceea ce nu am asimilat, nu am înțeles.
În această călătorie știm începutul, dar nu și sfârșitul.
Nu cunoaștem ce ne așteaptă la următorul urcuș sau la la următoarea coborâre. Drumul nu este lin, mai sunt găuri, pante, dealuri. Obosim. Ne dezamăgim. Ne întrebăm: De ce noi? Ne comparăm mersul cu ceilalți, uitând că fiecare este diferit. Unii își au pașii largi și grăbiți. Alții pașii mici și lenți. Dar fiecare își are visul și scopul său.
Vom ajunge fiecare la locul predestinat, alții mai repede, unii mai lent.
Toți vom fi în vârful visului nostru, atât timp cât nu ne întoarcem din drumul nostru.
În această călătorie vom cunoaște și alți oameni.
Unii vor fi turiști prin viața noastră. Alții vor fi mult mai mult – o îmbrățișare, o încurajare, un umăr pe care ne vom lăsa toate grijile, vor fi oaza noastră de liniște și siguranță. Mai sunt oameni pentru totdeauna, care au un loc aparte în casa sufletului nostru.
Nu știu cum ești și unde ești în călătoria ta pe nume VIAȚĂ, dar nu uita: poți cere ajutor, poți fi TU într-o lume a aparențelor, poți face popasuri câte simți, poți fi cine dorești. E călătoria ta, de aceea dă-i culoare.
Cu drag, Mary
