L-ai cunoscut într-o seară de vară, întâmplător, pe stradă, te-a întrebat unde se află un resstaurant chinezesc.
I-ai răspuns, în grabă, el te-a întrebat dacă ai putea să îl conduci. Nu aveai chef, nici stare, după o zi plină în care ai răspuns la apeluri și ai scris e-mailuri. Însă, te-ai gândit că nu ar strica un pic de socializare, mai ales că, chair în weekend, la cina cu familia, ai fost întrebată de ce nu ieși și tu cineva. Poate acum e momentul. Și, a fost.
Înțelegi că îl simpatezi.
Îți place cum zâmbește, cum te privește, felul în care te cuprinde. Îți plac serile în care sunteți doar voi doi și discutați despre toate și nimic.
Dar apoi… dispare. Tace. Nu răspunde la apeluri.
Se întoarce când vrea el și închide ușa după el, atent, fără ca să facă gălăgie. Pleacă din nou. Nu știi când se va întoarce, nu știi ce simte și ce va urma. Nu știi e o relație sau doar un joc pentru o noapte. Rămâi cu scuze inventate și cu „Hai, te rog, să fii înțelegătoare”.
Te gândești că poate ești prea multă, că simți prea ult, că iei prea în serios lipsele lui. Păreri sunt multe, unii zic că trebuie să îi lăsăm libertate celui de alături.
Oare libertatea este egal cu absența, cu lipsa conectării emoționale?
Dar adevărul e simplu: când un bărbat dorește să fii parte din viața și planurile lui, nu te lasă să te îndoiești de asta.
Nu trimite mesaje superficiale. Nu dispare zile în șir. Nu te face să te îndoiești în el și în tine.
Un bărbat care e un adult sănătos și asumat. Îți oferă atenția sa prin faptele sale. Este prezent emoțional în relația voastră. Te ascultă și te aude.
Da, majoritatea dintre noi avem perioade în care avem nevoi de timp, dar dorința de a fi alături de cel drag se simte chiar și în cele mai pline zile.
Da, poate e confuz. Poate are răni și conflicte interioare nespuse. Poate nu vrea să își asume responsabilități. Poate îi este mai comod și simplu să fie un adolescent confuz, decât un adult sănătos și responsabil. Oricare ar fi motivul, spune-mi te rog, chiar ai vrea să investești într-o relație care se construiește pe tăceri care dor? Pe neîncredere și îndoieli? Pe „Dar dacă…” și pe „Poate că…”?
Și, știi e timpul să nu te mai întrebi ce simte el.
Întreabă-te tu ce accepți.
Poate e timpul să te alegi pe tine, apoi pe cineva care o va face la fel cu RECIPROCITATE.
Cu drag, Mary!
