Te credeam apropiat. Însă, mi-ai fost atât de străin. Mi-ai fost totul, dar și nimic

Am fost ambii ca un pahar de vin. Tu, roșu sec. Eu, roșu dulce. Ne-am gustat. Ne-am băut cu al nostru trecut, cu ale noastre amintiri. Ne-am fumat ca pe niște țigări. Ne-am simțit până în adâncurile noastre.Eu eram dulce-amăruie. Tu ai fost amăgitor.

Tu aer. Eu apă. Tu rece. Eu caldă. Eu beată de tine.Tu indecis. Eu îți număram ridurile de la colțul ochilor. Tu culegeai pistrui străini. Eu îți desenam inimi în a ta palmă. Tu cucereai o altă inimă care te aștepta când eu eram în ale tale brațe.

Te credeam apropiat. Însă, mi-ai fost atât de străin. Te-am băut. Te-am fumat. Te-am transformat în metafore, fraze lungi și în versuri puse în ramă. Mi-ai fost totul, dar și nimic.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *