Astăzi ți-am vizitat blogul – „O aventură nebună lângă ea”. Și, m-am văzut pe mine.
Articole despre mine și câteva fotografii cu mine. M-ai descris atât de frumos. M-ai transformat în dor și metafore. Citesc și înțeleg că a fost de mult. Au trecut patru ani. Patru ani în care nu am vorbit și nici nu ne-am salutat. Nu mai suntem prieteni, nici măcar pe Facebook.
Tu, știi că eu în acea toamnă nu puteam să iubesc.
De aceea, nu ți-am dat speranțe. Știu că te-a durut. Dar, sunt sigură că e mai bine să nu mă implic într-o relație dacă nu sunt pregătită să iubesc un om care este gata să facă orice pentru mine.
Nu am dorit să te distrug. Te-am lăsat să iubești pe altcineva. Ai sperat să nu citesc, dar am citit că după acel „Adio!” spus de tine, un an ai încercat să mă scoți din a ta memorie.
Am citit tot ce ai simțit cu mine. Am citit despre acea dimineață în care m-ai așteptat o oră la stație și ți-am spus că a fost ambuteiaj la ora șase dimineața.
Și, am zâmbit.
Știi, dragule, nu am început să fumez.
Însă, am un nou tatuaj. Încă mai scriu și oamenii mă citesc. Și, da, totuși am iubit pe cineva, dar viața este imprevizibilă și e dură de multe ori.
M-a trădat atunci când nici nu mă așteptam. S-a jucat de-a dragostea și m-a durut până în adâncurile sufletului. M-am adunat bucată cu bucată și am reînviat. Acum sunt diferită.
Nu mai sunt fata pe care ai cunoscut-o. Știu, că deja îți sunt o străină și nu mă mai citești.
Cu drag, Mary!
