Te văd cum mă iubești.
Te văd cum mă seduci. Te aud cum respiri. Te aud cum mă vrei mult mai mult. Parcă ești real. Aici lângă mine și mă privești. O privire hipnotizantă. Pumni strânși și inimi care doresc iubite.
Te văd aici.
Te simt lângă mine. Parcă mă săruți și guști din fiecare parte a corpului meu însetat de tine. Îți simt respirația, miroase a cafea. Nu mai contează nimeni și nimic. Parcă suntem doar noi doi și stelele polare. Parcă totul e real.
Iar e seară.
Iar se plânge. Iar se scriu regrete. Iar aștept. Iar mai sper. Iar tac. Tu ești departe. Ești doar un trecut. Ești rece. Iar eu te mai aștept aici. Iar eu mă mai prefac că zâmbesc. Iar zic că nu-mi pasă.
Ne-am îndepărtat.
Am rămas goi pe interior. Urlăm, dar ne aude doar luna și lupii din pădurea adormită. Eu plâng ca o nebună. Iar tu ai ales să mă uiți. Mă mai vrei. Te mai visez. Cum s-a început? Cum ne-am iubit? Cum?
Cu drag, Mary!
