Eu am căzut de zeci de ori.
Tu, doar ai doborât suflete care te-au iubit. Eu am încălzit inimi. Tu, ai sfâșiat inimi. Inimi pe care le-ai aruncat în întunericul chinului.
Eu nu te-am lăsat să cazi.
Dar tu m-ai lăsat să mă prăbușesc în necunoscutul suferinței. Ai rupt bucăți din mine și mi-ai luat toată iubirea din al meu suflet.
Eu te-am lăsat să pleci.
Tu, nu te simți bine nici cu ea. Bați la ușa mea și mă rogi să-ți dau iubire. Iubirea pe care mi-ai aruncat-o la primul coș de gunoi.
Eu nu te înțeleg când ceri șanse, dar ai pe altă femeie în viața ta.
Vrei să fii iubit, dar tu nu iubești pe nimeni. Știi, egoismul tău nu are limite. Vrei atenție și sinceritate. Dar tu oferi indiferență și minciuni. Dorești oameni care să stea lângă tine indiferent de circumstanțe, dar tu fugi de la prima problemă.
Spune-mi, i-ai spus că vei pleca la alta din prima secundă în care vor apărea încercările?
I-ai spus că tu ești bun la scuze și la despărțiri adolescentine? I-ai spus că nu-ți asumi responsabilități și obligațiuni? I-ai spus că ești narcisist? I-ai spus că ești bun actor și nu știi că iubirea nu e doar flori și inimioare, ci și susținere, reciprocitate, înțelegere?
I-ai spus că tu treci repede la „Adio”? I-ai spus că pe mine nu mă mai doare? I-ai spus că tu încă mai suferi după al meu „Te iubesc”? I-ai spus că încă îți mai pasă de mine? I-ai spus că mai bați la ușa mea? I-ai spus?
Cu drag, Mary!
