Când scriu aici pe blog, de fiecare dată mă gândesc la sfaturile pe care am dorit ca cineva să mi le dea, dar nu a fost omul potrivit lângă mine, nu a fost umărul pe care să plâng și nici nu am avut brațul puternic care să mă scuture puțin și să-mi scoată ochelarii roz.
De aceea, sunt sinceră cu voi, vă zic despre propriile trăiri, emoții, dezamăgiri, greșeli, urcușuri și coborâșuri. Poate că din ale mele greșeli aveți ce învăța, poate că unele alegeri pe care le-am făcut vă va motiva.
Trebuie să știți un lucru important: Învățați și din greșelile altora, pentru că, s-ar putea să nu mai aveți timp să învățați din ale voastre.
Încetați să vă mințiți, așa cum am făcut-o eu cândva, că e prea târziu pentru schimbări, pentru a ieși din zona din confort, pentru a-ți îndeplini dorințe.
Niciodată nu e prea târziu să munciți la ale voastre dorințe.
Niciodată nu e prea târziu să vă îndrăgostiți, să plecați dintr-o relație toxică, să iertați, să vă luați viața de la început, să vă ștergeți lacrimile, să călătoriți, să vă lăsați de vicii.
Nu e prea târziu să luați alegeri corecte, să vă corectați, să citiți, să scrieți, să vă mutați la o casă nouă, să vă schimbați anturajul și să priviți viitorul cu ochi de biruitori.
Știți când nu mai are rost să faceți ceva?
Atunci când nu mai aveți șanse să trăiți, când nu mai respirați, iar voi deveniți un morman de pământ, o cruce și câteva lacrimi vărsate la capătul sicriului.
Până atunci trăiți-vă viața frumos.
Cu drag, Mary!
