Ai avut dreptate că această lume mă va schimba.
Da, ea a mușcat din mine, a știrbit din copila cea visătoare, iubitoare și credulă. Ai avut dreptate când mi-ai spus că anii vor trece, iar odată cu ei, voi deveni o altfel de femeie. O femeie mai dură, mai directă, mai calculată și mai atentă la alegeri și decizii.
Ai avut dreptate că nu toți bărbații mă pot duce spre extaz și nebunie.
Iar cu mine nu e complicat, cu mine este interesant, dar pentru a fi înțeleasă trebuie să mi se fie pricepute cuvintele și tăcerea. Da, ai avut dreptate că firea mea ambițioasă se va trezi din starea amorțită, atunci când lumea îmi va lichida și cea mai mică speranță.
Ai avut dreptate că nu am iubit niciodată.
Nici pe tine. Nici pe cel de dinaintea ta. Iar când mă voi îndrăgosti voi simți până în adâncul sufletului. Și, pe cel pe care îl voi iubi îmi va provoca cea mai multă durere. Așa a fost. L-am iubit. Am iubit pentru prima dată. Profund. Adevărat. Inexplicabil.
Ai avut dreptate că nu te voi uita.
Nu te-am uitat. Nu ți-am uitat povestea pe care mi-ai spus-o. Nu am uitat melodiile pe care le ascultam. Nu am uitat prima noaptea, a fost greu pentru mine. Un alt bărbat. Alte mâini. Alte buze. Naivă și proastă. Nu am uitat cina și seara romantică pe care mi-ai pregătit-o. Nu am uitat ochii tăi albaștri, senini – un fel de cer aplicat pe al tău chip.
Nu am uitat Bucureștiul, îmi amintește de tine. Nu am uitat că nimic nu este întâmplător și să-mi ascult inima.
Cu drag, Mary!
