Mai ții minte cum alergam la stație fiindcă întârziam la serviciu?
Mai ții minte cum îmi încălzeai mâinile în ale tale palme și îmi strângeai fulgii de pe păr? Mai ții minte cum priveam cerul și ne puneam dorințe? Mai ții minte cum alergam prin ploaie și ne bucuram de diminețile senine?
Mai ții minte cum îmi pregăteai ceaiul din mușețel și mă trezeai cu „Bună dimineața”?
Mai ții minte primul nostru Crăciun împreună? Mai ții minte cum am alergat pe malul mării și am ascultat valurile care se izbeau de malul nisipos? Mai ții minte când mă priveai în ochi și-mi spuneai că în ei e lumea ta?
Mai ții minte acel Aprilie cu multă zăpadă?
Mai ții minte că m-ai cunoscut într-o luni? Mai ții minte de acel „Mi-e dor” și de primul „Te iubesc” spus într-o seară parfumată cu flori de salcâm și flori de liliac? Mai ții minte că am fost cândva „Noi” și nu ne-am împărțit în Tu și Eu? Mai ții minte că te-am scris în versuri?
M-ai ții minte când ziceai că tu știi să te desparți frumos?
Mai ții minte șansele pe care mi le-ai cerut, apoi m-ai trădat? Mai ții minte fericirea pe care o trăiai lângă mine, dar nu o mimai în fotografii? Mai ții minte cum ai fost cu mine? Mai ții minte cât de adevărat te-am iubit, iar tu ai dat cu mine de pământ?
Cu drag, Mary!
