Cunoașteți momentul în care omul drag a greșit și cere o nouă șansă?
Promite că atitudinea lui se va schimba, că va fi mai atent, mai iubitor, mai cald, mai altfel decât a fost. Vine cu flori și ciocolate. Varsă câte o lacrimă. Se pune în rol de victimă. Se comportă ca un suferind. Zice că nu știe ce a fost în minte lui și de ce a procedat astfel, dar e și el om, iar oamenii de multe ori o dau în bară.
Am fost în calitate de dătătoare de șanse.
Fiindcă, am iubit. Fiindcă, m-am gândit că toți greșim și toți la un moment dat avem nevoie de șanse. Și, cine nu vrea uneori o pauză? Cine oare nu s-a plictisit vreo dată de cel din dreapta sa? Cine nu vrea să iasă din rutina care este ca o himeră și acaparează fiecare secundă, minută și oră? Cine nu se simte confuz și cu mintea plină de dileme?
Și, am greșit.
Deoarece, unii oameni percep a două șansă ca pe o naivitate. Și continuă să mintă, să înșele, să se folosească de înțelegere, de iubire. Unii oameni preferă să joace roluri, să se afle în triunghiuri amoroase și nu știu ce vor cu adevărat.
Dacă aș mai da șanse? Niciodată.
Deoarece, omul care m-a trădat odată, o va face de fiecare dată când va avea această ocazie. Am învățat că oamenii nu se pot schimba în câteva secunde. Nu pot fi altfel. Nu pot fi stabili emoționali rapid. Nu pot fi sinceri și adevărați, dacă mereu au mințit și au purtat măști.
Cu drag, Mary!
