Nu promit nimic și nici nu mă agăț de inima cuiva, nu cer dragoste și nici nu-mi creez iluzii.
Știu că după mine vor fi și altele, poate fatale, dure, dulci, amare, pe o noapte, pe o lună, pe un an, dar vor fi. Vor găsi vreo poză uitată, vreun bilețel pierdut prin buzunarele sacoului și vor dori să-i ucidă trecutul.
Nu, trecutul unui om nu se nimicește cu nimic, trebuie lăsat în liniștea lui obscură, nu de perturbat, nu trebuie de căutat adevăruri. Nici dacă a fost mai bună sau mai caldă. Nici cum o alinta și o iubea când erau doar ei doi, în lumea și patul lor. Oamenii se pot înlocui.
Da, greu, cu lecții, cu experiențe dure, cu regrete, cu lacrimi, multe lacrimi, dar se înlocuiesc.
Greu, dar se uită. Rămân doar frânturi din imagini colorate sau alb-negru care stau ascunse prin circumvoluțiunile creierului. Trece dorul, frica, tristețea. Apoi, e nepăsare, undeva departe, cândva demult.
Cu drag, Mary!
