Într-o zi am ales să iubesc și m-am ales cu dezamăgiri

Nu știu să conduc bicicleta, iar la volan niciodată nu mă voi urca.

Tu, te miri și nu înțelegi, cum lucrurile mici nu le pot face, dar vreau să sar cu parașuta. Poate că îmi place să cad, să simt, să las vântul să-mi usuce pielea.

Te voi lăsa pe tine la volan sau la ghidonul unei biciclete.

Voi adormi pe umărul tău în timp ce vântul îmi va ciufuli părul sau voi ațipi în dreapta ta în timp ce vei conduce. Te voi lăsa să-mi arăți răsăritul pe care l-am amânat de atâtea ori și să mă săruți pe frunte când vom fi sub cerul ploios. Te voi trimite după vin și cașcaval. Cu bicicleta să te duci. Tu și flori să-mi aduci. Poate și o carte. Săruturi.

Cu parașuta voi sări.

Îți voi arăta cum e în iubire atunci când alegi să-ți bagi capul printre nori, dar nu știi cum vei fi atunci când picioarele tale vor atinge pământul. Bicicletă. Mașină. Aruncături printre nori. Într-o zi am ales să iubesc. De aceea, nu-mi este frică să sar cu parașuta.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.