Nu vă bateți niciodată cu pumnul în piept că Y sau X o să vă ajute când veți fi bolnavi, fără bani, în depresie sau veți rămâne fără nimic. Nici casă. Nici masă.
Nu fiți siguri că cei pe care i-ați ajutat o să vă sară în ajutor primii.
Nu credeți că bărbatul sau femeia cu care ați trăit o viață nu ar putea să vă lase îngenuncheați și cu ochii în lacrimi.
Nu vă bazați pe copii, frați, surori și iubiți. Bazați-vă pe voi.
Da, noi, oamenii depindem de oameni. E ceva normal și altfel nu se poate. Dar, trebui de privit realist și cu maturitate. Mai gândiți-vă la voi, mai iubiți-vă. Mai așezați-vă puțin și respirați adânc. O viață aveți.
Cu drag, Mary!
