Ne regăseam doar printre cearșafuri, dar și acolo eu eram atât de străină pentru tine

Ți-am dat mâna și te-am invitat să mă urmezi.

Tu ai zis că vrei să-ți arăt dragostea. Eu te-am rugat să crezi în stele și să te lași purtat pe aripi de vânt. Mi-ai zis că sunt naivă, stelele nu îndeplinesc dorințe. ⠀

Te-am chemat sub cerul ploios.

Ți-a fost frică să nu te ude stropii calzi de ploaie. Am dorit să lăsăm bărcuțele din hârtie pe valurile unui râu. ⠀
Ți-a părut naiv și copilăresc. ⠀

Ne regăseam doar printre cearșafuri, dar și acolo eu eram atât de străină pentru tine.

Doar mimări, zâmbete schițate. Apoi, am zis că e mai bine să plec. Nu te-ai opus. ⠀
Tu, ai rămas cu perii tăi albi și cu multe gânduri învechite.

Eu, am rămas cu cerul și cu 10.000 de metri deasupra pământului.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *