Sunt zile în care știi că nu mai poți continua.
Dar, cu toate astea, rămâi. Nu pentru că te simți bine sau că ești împlinită, ci pentru că e greu să renunți. E greu să lași în urmă tot ce ai investit – timpul, visurile, energia, speranța că va fi altfel.
Ajungi să îți creezi o relație bună cu iluzia: dacă mai ai puțină răbdare, dacă iubești suficient, dacă închizi ochii la ce doare și strângi din dinți, totul se va schimba.
Ești sigură că cel de alături, în sfârșit te va vedea și te va auzi. Crezi naiv că va înțelege cât ai oferit și va prețui timpul, grija și iubirea pe care o primește. Însă, zilele trec, iar tu rămâi doar cu așteptarea. În toată această așteptare te pierzi pe tine. Te mulțumești cu răspunsurile seci și superficiale, îți cauți scuze, te agăți de amintiri, de zilele în care abia începea povestea unei relații și crezi în continuare că poți schimba ceva.
Iubirea ta se transformă în neliniște. Ochii plini de lumină devin apăsători și grei. Iar cel pe care îl credeai omul tău, devine un coleg de apartament cu care nu vă leagă nici un gând, nici o dorință și nici un plan legat de viitor.
Și, într-o dimineață în timp ce sorbi din cafea îți apare un gând: Dacă trebuie să convingi pe cineva să te iubească, oare aceasta e iubirea?
Dacă te doare mai des decât te alină, nu e iubire. Dacă rămâi doar pentru că îți e frică de singurătate, nu e iubire. E atașament. E teamă. E o loialitate dureroasă față de o poveste în care nu te mai regăsești. E o rătăcire într-o poveste în care călătorești singură și te încăpățănezi să îi scrii sfârșitul.
A pleca nu este despre slăbiciune sau că pierzi această lupăt crâncenă.
Înseamnă că, într-un final, te alegi pe tine. Îți oferi șansa să trăiești altfel. Altfel, unde e liniște, e respect, e reciprocitate. Deoarece, iubirea nu cere sacrificiul identității tale. Iubirea adevărată te vede, te simte și îți este alături fără să te doară.
Poate cea mai grea despărțire nu este de un om la care ai ținut și ți-ai creat așteptări.
Poate doare să recunoști adevărul că tot acest timp ai fost prezentă emoțional pentru doi, ai creat visuri de una singură și ai sperat că va veni și ziua când va fi asa cum ți-ai dorit – să ți se ofere și ție ceea ce ai oferit și tu.
Și, știi cel mai curajos gest de iubire este acela de a închide o relație care n-a fost niciodată ceea ai avut nevoie să fie.
Cel mai important om din viața ta ești TU.
Cu drag, Mary!
