Acasă nu mai e acolo unde sunt eu.
De azi alegem alte drumuri. Ne întindem aripile spre alte orizonturi. Un „Noi” devine brusc în Eu și Tu. Separați.
Acasă nu va mai fi acolo unde te voi aștepta cu brațele deschise.
Fiecare dintre noi își va construi o altfel de viață. Vom fi cu visuri și dorințe izolate. Nu ne vom mai regăsi în ochii celuilalt. Vom încerca să închidem ușa în tăcere. Vom zice că ne bucurăm, pentru că ne-am cunoscut în această viață. Însă, nu vom recunoaște că am devenit doi străini. Mai străini decât am fost.
Acasă nu va fi mai acolo unde voi pregăti cafeaua și de Crăciun toată casa va fi plină de parfumul portocalelor.
Vom fi în paturi străine, cu alți oameni, cu trecutul nostru secret și ne vom preface că durerea a trecut. Vom mergi pe străzile care mai păstrează urmele pașilor noștri. Iar uneori ne vom aminti că am împărțit o casă la doi. Uneori la unu noapte ne vom căuta pe rețelele de socializare, doar din curiozitate, ca să vedem dacă am găsit pe cineva care ne face mai fericiți. Vom adormi cu gândul la zilele în care cerul ne aparținea, zilele în care o ceașcă de cafea o împărțeam la doi, zilele în care ne pierdeam în îmbrățișări și încă Noi nu era separat în Tu și Eu.
Însă, știi că acasă nu te mai așteaptă nimeni.
Acasă nu va mai fi despre mine.
Acasă nu va mai fi despre noi.
Cu drag, Mary!
