Mulți cred că au tot timpul din lume. De fapt, noi trăim la ghici. Azi suntem, mâine nu. Azi sănătoși, mâine în spitale. Azi zburdând, dorind să cuprindem lumea întreagă. Mâine în sicriu. Azi stăm la masă la un pahar de vin.
Mâine stau mai mulți la o masă și te pomenesc pe tine. Pare de necrezut, dar viața e ca un joc de noroc. Azi ai câștigat-o, mâine ai putea să pierzi. E dureros când după atâția ani tot nu ne-am mai învățat să ne iubim viața, să trăim aici și acum.
Când credem că mai avem timp, lăsăm multe lucruri pe mâine. Stăm lângă oameni care chiar nu ne iubesc, amânăm întâlniri, nu ne oferim timp nouă și plângem în pernă pentru cei indiferenți, în loc să ne bucurăm de viață. Lăsăm schimbările pentru altă dată.
Iar, într-o zi cineva scrie pe Facebook că tu nu mai ești. Și totuși, mulți cred că au tot timpul din lume.
Cu drag, Mary!
