Suntem povești șoptite la o cafea. Suntem poezii și rime uitate. Suntem îmbrățișări și săruturi pe frunte. Suntem azi, mâine nu se știe

Suntem povești.

Povești prăfuite. Povești care se lasă citite la gura sobei sau noaptea târziu. Povești pline de iubire, de regrete, de visuri moarte, de dorințe eșuate. Povești cu ierni în păr și cu ploi în suflet. Povești șoptite la o cafea.

Suntem cărți nescrise.

Suntem poezii și rime uitate. Suntem amintiri și iubire. Suntem cuvinte nespuse. Suntem frunze ruginii care se pierd pe asfaltul umed. Suntem mâini crăpate și ridurile de la colțul ochiului. Suntem uși trântite și mulți de „Adio”.

Suntem inimi frânte.

Suntem dezamăgiri, dar și speranțe. Suntem îmbrățișări și săruturi pe frunte. Suntem țigări fumate și insomnii. Suntem geruri și viscole. Suntem primăveri și toamne. Suntem „Așteaptă-mă” și „Iartă-mă”. Suntem promisiuni și fapte.

Suntem morminte, lacrimi și durere. Suntem azi, mâine nu se știe.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.