Iubim nu oamenii, dar starea lor socială.
Dorim să nu luptăm cu greutățile și alegem căile cele mai ușoare, doar că ne duc spre regrete și ne lasă sufletul gol. Ne căsătorim cu bărbați bogați și cu femei frumoase, apoi realizăm că nici o secundă nu am iubit și nu am fost iubiți.
În ziua de azi oamenii îți scriu doar atunci când urmăresc un scop și au nevoie de ajutor.
Te țin de mână dacă le oferi ceva și-ți zâmbesc în momentul când vor să-ți intre în grații și să mimeze afecțiunea. Totul e o falsitate, peste tot sunt măști, minciuni.
Sunt și dintre cei direcți, care sunt corecți, care cred în adevăr, care sunt sinceri.
Nu-și aleg prietenii după portofel, dar după caracter, personalitate, gândire, atitudine și priorități. Te vor îmbrățișa, te vor găzdui în casa lor, vor împărți cu tine bucata de pâine și te vor ajuta la greu. Știi ce-ți vor cere în schimb? Nimic.
Pe aceștia îi credem naivi și proști, îi mințim, îi înșelăm și îi folosim.
Renunțăm la îmbrățișările gratis și ne vindem sufletul pentru o geantă de firmă, pentru un corp cu forme, pentru mașini, case, călătorii. Ne trezim într-un hotel de 5 stele, într-o țară exotică, avem de toate, ne putem îndeplini orice moft.
Totuși ne lipsește ceva. O îmbrățișare sinceră, un sărut pasional. Ne lipsește dragostea adevărată.
Cu drag, Mary!
