Toți dorim să fim iubiți și alintați.
Căutăm iubirea fie în timp ce ne plimbăm prin parc, călătorim sau suntem într-un club. Mereu privim în jur cu speranța că vom găsi omul care să ne iubească cu adevărat, care să fie lângă noi, care să ne poată împărtăși nebunia.
Putem striga în gura mare că ne place singurătatea, dar la un moment dat toți dorim să avem pe cineva.
Cineva care să ne spună „Bună Dimineața”, care să ne asculte și să ne susțină, care să fie lângă noi la bine și la rău. Toți avem nevoie de atenție, iubire și susținere.
Și cum se face că atunci când apare omul care este gata să ne ofere ce are mai bun, noi îl ignorăm.
Avem prea mari așteptări sau dorim să avem pe cineva perfect, știind că acest lucru este imposibil. Fugim de iubire, de omul care simte ceva pentru noi și continuăm să căutăm pe cineva.
Pe cineva care nu ne dorește, care are alte aspirații și visuri, care nu se vede lângă noi.
Ne complicăm cu prea multe explicații, căutăm vinovați. Suferim, pierdem timp, ne lăsăm folosiți și umiliți.
Oare nu ar fi mai ușor să stăm lângă cei care ne-au căutat și să nu mai luptăm pentru cei care nu au nevoie de noi?
Căutam ceea ce fuge de noi și fugim de ceea ce ne caută. (Henri Frederic Amiel)
Cu drag, Mary!
