Mulți afirmă că cea mai importantă calitate a unui om e frumusețea sufletului.
La fel, mulți zic că mai puțin contează frumusețea exterioară. Dar cu toate acestea toți vânează frumusețea.
Ipocrizia e la ea acasă când oamenii vor să pară buni și cu valori.
Mai lăsați-o mai moale. Toți apreciem oamenii ținând cont de aspect, apoi încercăm să le cunoaștem interiorul. Vă plac bărbații parfumați, îngrijiți, cu gropițe în obraji, cu un zâmbet strălucitor.
Vă plac femeile frumoase.
Puțini dintre voi, cei care strigă că nu le pasă de exteriorul omului, îi aleg pe cei care au kilograme în plus, pe cei care au probleme cu acneea.
Puțini întoarceți capul după fetele care nu se îmbracă la modă sau șchiopătează. Nu le zâmbiți bărbaților care nu vă par frumoși, care nu au un aspect îngrijit sau care se deosebesc de ceilalți fie prin gândire sau prin modul de a trata viața și lumea.
Oare ai dori să cunoști grasa cu sufletul bun?
Ai accepta să formezi o relație cu băiatul care are acnee?
Ai fi gata să te căsătorești cu un orb sau cu un om în căruciorul cu rotile?
Râdeți de toți cei care au defecte, dar strigați în gura mare că nu vă pasă exteriorul.
Vă feriți de oamenii care pot iubi sincer și au lume interioară bogată, pentru că nu sunt ca toți. Și totodată susțineți că vreți suflete bune cu chipuri hidoase.
Pe cine mințiți?
Cu drag, Mary!
