E sâmbătă dimineața. E ora 8.
Tu încă dormi. Eu te privesc printre pleoape. Somnoroasă. Hmm, tu nu știi, dar ador să-ți privesc chipul scufundat în adâncul somnului. Îmi place să te sărut pe frunte și să-ți citesc în riduri emoțiile pe care le-ai trăit de mult, într-o iarnă sau vară.
Nu știu prea multe despre tine.
Însă știu că puțin vorbești și mai mult asculți inimi și cuvinte. Știu că nu-i place ciocolata și că adori cafeaua bună. Citești Bukowski și că peste două ore vei pleca din patul meu și din casa mea.
Azi încă e iarnă. Iar de luni va fi primăvară.
Și, tare aș vrea să rămâi. Poate vom privi un film sau ne vom ține de mână. Poate ne vom spune secrete și vom vorbi despre iubiri pierdute. Poate ne vom face planuri pentru weekendul viitor și ne vom privi în ochi minute la rând.
Nu știu mai nimic despre tine.
Dar știu că acest sfârșit de iarnă vreau să-l petrec cu tine, mâncând pop-corn și privind un film comedie. Vreau să pun capul pe al tău umăr și să mă simt mic și slabă. Vrea să nu mai am întrebări și dileme.
E sâmbătă. E dimineață. E ora 8. E încă iarnă. Iar tu peste două ore vei pleca din patul meu și din casa mea.
Cu drag, Mary!
