Omul e ca un univers.
Fă-ți timp și descoperă-l. Nici prin minte nu-ți poate trece că cel de lângă tine are atât de multe să-ți spună. Omul care își plimbă câinele îți poate fi un bun prieten, trebuie doar să-i zâmbești.
Fata care dansează prin ploaie poate da răspunsuri la întrebările tale, e de ajuns doar să o saluți.
Bărbatul care are pe post de două picioare un cărucior cu rotile îți poate da o lecție de viață.
Cerșetorul de la un colț de stradă s-ar putea să te ajute să-ți regăsești omul de altă dată, acel TU pierdut prin nopți lungi și obscure.
Femeia bolnavă te poate ajuta să prețuiești viața. Fiecare om e o lecție de viață. Fă-ți timp și ascultă inimile care calcă acest pământ.
Toți suferim.
Unii se vindecă, altora le este mai greu. Se mai întâmplă să ne pierdem credința în Dumnezeu, să cautăm răzbunare și credem că niciodată nu vom putea iubi cum am iubit cândva, în trecut.
Ne este frică că într-o zi vom întâlni omul care ne va iubi cu adevărat. Doar că noi vom fi goi pe dinăuntru. Vom avea inima înghețată și sufletul amorțit. Ce vom face în acel moment? Vom minți? Vom mima sentimente?
Ne va fi mai greu, dar vom iubi.
Vom iubi mai frumos ca în trecut. Poate pare naiv ceea ce scriu, dar scriu ceea ce văd în ochii oamenilor – dezamăgire, regăsire, împlinire, suferință. Toți suntem dependenți de iubire, de aceea toți suferim din cauza ei.
Doar că unii mai lasă loc pentru o nouă iubire, alții își închid inima și le este frică să mai creadă în oameni, în dragoste și în cuvinte mărețe.
Suntem diferiți, dar în fața dragostei suntem egali.
Cu drag, Mary!
