Spune-mi, te rog, când ultima dată ai fost recunoscător pentru tot ce ai?
Când ai fost recunoscător că ești sănătos, că ai părinți, că ai un acoperiș asupra capului? Când ai fost recunoscător pentru toate oportunitățile pe care viața ți le-a oferit? Când ai fost recunoscător, pentru că ai lângă tine oameni buni, pentru că poți iubi și ești în locul potrivit, lângă oamenii potriviți?
Noi, oamenii, mereu alergăm după acumularea unei averi.
Avere intelectuală sau financiară. Cât de multe am dobândi, niciodată nu va fi de ajuns. Nu ne mulțumim cu puținul. Nu vom sta liniștiți văzând că vecinul are mai mult decât noi. Lumea e mereu într-o schimbare, iar noi încercăm să-i facem față.
Recunoștința față de tot ce avem ne deschide ochii și înțelegem că fericirea, până la urmă e în cele mai simple și mici lucruri.
Devenim mai conștienți față de ceea ce simțim și gândim. Totodată, conștientizăm că viața este prea scurtă, iar ea ne oferă atât de multe, noi suntem cei nemulțumiți. Învățăm să acceptăm oamenii, natura, chiar și pe noi înșine.
Fiind recunoscători pentru tot ce ne înconjoară, înțelegem că nu avem tot timpul din lume. Înțelegem cât valorează un „Mulțumesc” și un „Te iubesc”. Înțelegem cât de important este să petrecem timpul liber cu cei dragi. Înțelegem că pe acest pământ suntem niște turiști, iar la un moment dat biletul de călătorie poate expira.
Cu drag, Mary!
