Pretindem să fim oamenii pe care nu-i reprezentăm

Nu sunt perfectă. Am burtică, celulită și vergeturi.

Nu-mi place sportul și ador să dorm până târziu. Uneori sunt insuportabilă și plâng la filmele romantice. În mine trăiește perversitatea și nu mereu sunt sinceră.

Nu sunt pentru toți un exemplu și greșesc zi de zi.

Înjur și plâng fără motive. Gândesc urât și nu ascult mereu pe cel care are nevoie de îmbrățișarea mea. Am refuzat omeni care ar fi putut să mă iubească în cele mai frumoase moduri. Nu sunt întotdeauna prietenoasă și mai uit să zâmbesc.

Mai las farfuriile nespălate în chiuvetă și papucii nespălați la intrare.

Nu mănânc sănătos și uneori sunt indiferentă la lacrimile lăsate pe la colțuri de străzi. Da, mai sunt arogantă și mai fac câte o  mutră acră.

Asta sunt eu, un om cu o mie de imperfecțiuni.

Și nu știu de ce, uneori conștient alteori inconștient postez poze pe rețele de socializare în care pretind că sunt perfectă. O poză cu un buchet de flori, cu o farfurie în care sunt alimente sănătoase, zâmbete, jucării, cer senin.

De ce noi oamenii dorim să pretindem cine nu suntem și la ceea ce nu avem?

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.