Sunt zile în care ne este dor de iubire. Ne este dor de o cafea în doi

Toți avem câte o zi în care vrem să fim iubiți.

Dorim să lăsăm tainele, gândurile, secretele și dilemele. Dorim să ne scufundăm în doi ochi căprui sau verzi. Vrem să fim sărutați și să ne citească în palme iubirea. Nu dorim să știm ce va fi mâine sau peste două zile. Vrem să trăim momentul și să oprim timpul în loc.

Sunt zile în care ne este dor de iubire.

Ne este dor de o cafea în doi. De o mână care să ne mângâie obrazul și să-și plimbe degetele prin al nostru păr. Nu vrem să ni se dea întrebări despre trecut și greșeli. Nu vrem să anticipăm fapte și întâmplări. Nu ne imaginăm viitorul și nici nu mai comparăm prezentul cu trecutul.

Sunt momente când nu dorim să se facă dimineață.

Dorim ca noaptea să mai stăpânească oamenii și liniștea măcar o zi. O zi în care noi să iubim, să descoperim emoții, gânduri nespuse și să ascultăm inima care are multe să ne spună. O  zi în care să creăm amintiri și să dăm sens șoaptelor spuse cu voce sacadată.

O sâmbătă în care să nu ne grăbim.

O sâmbătă în care să vorbim despre toate nimic, să ne privim în suflet și să-l ținem de mână pe cel drag. Fără „Poate” sau „Nu știu”.  O sâmbătă în care să nu avem frici. O sâmbătă în care să iubim. O sâmbătă în care să ascultăm și inima, nu doar rațiunea.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.