Ai întâlnit-o întâmplător.
Purta un palton gri și avea pe cap o căciulă albastră. Mergea grăbită, pășea apăsat, iar privirea îi era fixată în pământ. O fată ca toate fetele, poate spune toată lumea. Dar, ție ți-a atras atenția. Pe tine te-a făcut să simți câțiva fiori reci pe coloana vertebrală. Nu ai explicații. Pur și simplu, în această viață nu toate emoțiile pot fi explicate și descrise.
Totul a început cu un simplu „Bună”.
Schimb de numere. Apoi, ieșiri la o cafea. Invitații la teatru. Schimbări de cărți. Ați privit un film. Apoi, ați început să împărțiți un pat, o casă, dorințe, visuri, planuri de viitor. Ai început să o cunoști în toate modurile și stările. Ai văzut-o supărată, dar și fericită. Ai văzut-o obosită, dar și plină de speranță. Știi că-i plac ploile și ceaiul din fructe. Știi că-i place ciocolată albă și preferă să-l citească pe Bukowski.
Îți place să o privești cum dimineața gătește clătite.
Îți place să te trezească cu un sărut pe frunte și îți șoptească „Mi-a fost dor”. Și, zici că o iubești, dar uneori îți este greu să o înțelegi, nu îi poți accepta indiferența cu care te lovești în unele seri. Nu-i poți accepta spatele întors și tăcerea pe care ți-o oferă zile la rând.
În fiecare zi aceleași cuvinte, reproșuri și priviri tăioase.
Cafeaua este amară, chiar dacă ai pus două lingurițe de zahăr. Facturile te așteaptă. Becul din dormitor s-a ars. Robinetul de la baie curge încontinuu. Afară plouă. Ți-ai luat umbrela neagră, ai trântit ușa după tine. Azi nu vei veni în casa unde te așteaptă cea pe care o credeai deosebită.
Azi, pentru prima dată, ai lăsat-o să adoarmă cu ochii în lacrimi.
Cu drag, Mary!
