Sunt oameni care trăiesc cu pasiunea.
Se aprind ca un chibrit, apoi se sting, din clipa în care au cunoscut plăceri noi, ochi și buze străine. Sunt oameni care nu caută iubirea. Ei nu zic „Pentru totdeauna” și nici „O viață”. Sunt oameni care nu se mulțumesc cu ceea ce primesc, niciodată nu e de ajuns. Ei vor parfumuri diferite, paturi cu saltele moi sau tari. Ei vor trăiri nedescoperite, însă nu același om.
Sunt oameni calzi și iubitori.
Și-ar da și inima din piept doar ca să fie iubiți adevărat măcar o minută sau o zi. Sunt oameni care și-au transformat inimile în stane de piatră, pentru că au crezut în cuvinte, în ochi căprui, în brațe puternice. Sunt oameni care își îngroapă durerea în lacrimi, dar niciodată nu vorbesc despre nopțile albe, despre inimile lor frânte, despre a lor suflet îngenuncheat.
Sunt oameni care cred în miracole.
Sunt oameni cărora nu le este frică să fie ei înșiși. Sunt oameni care îngroapă visuri străine și aruncă iubirea la gunoi. Sunt oameni care nu au fost iubiți niciodată, iar ei sunt ca un pustiu, secați și goi. Sunt oameni blânzi și iubitori.
Sunt oameni care au răni adânci și nevindecate.
Iar în tăcere își pun pansamente. Nu vor promisiuni și nici cuvinte mărețe. Ei știu că viața este imprevizibilă și totul e trecător. Ei știu că prietenul cel mai sunt chiar ei, doar ei se pot ridica din genunchi și tot ei se pot duce în adâncurile iadului. Ei știu că doar cei puternici pot trece cu demnitate peste cele mai crâncene încercări.
Cu drag, Mary!
