Nu da întrebări, pentru că nu totul trebuie să aibă sens.
Unele lucruri trebuie să se întâmple mai devreme sau mai târziu. Așa cum ne-am întâmplat și noi, într-o vineri seara. Nu trebuie răspunsuri și nici prea multe întrebări. Pur și simplu trăiește fiecare minut de parcă ar fi ultimul.
Vom bea ceaiul fără zahăr.
Îți voi lăsa semne de ruj roșu pe cămașa ta albă. Mă voi scufunda în ai tăi ochi verzi. Îți voi ghici iubirea în palmă și-ți voi zice că în dragoste nu trebuie să asiguri, pentru că a iubi înseamnă a risca. Te voi gusta, te voia bea, te voi fuma.
Nu-mi spune nimic.
Te rog, lasă-mă ard în brațele tale puternice. Lasă-mă să mă transform în scrum. Apoi, strânge-mă în ale tale palme rafinate. Suflă-mă pe aripile vântului și voi deveni șoapte spuse la ora unu noaptea, pentru că într-o lume plină de chipuri, în tine am găsit un om care încă mai poate iubi.
În tine am găsit libertatea cerului și liniștea.
Pe al tău umăr am întâlnit puterea și mi-a dat curaj să mai iubesc, să mai sper, să mai cred în oameni. În palmele tale am cunoscut blândețea și în privirea ta am văzut sinceritatea. Nu contează ce va fi mâine, hai, azi să ne ascultăm inimile și să ne comportăm de parcă e ultima zi din viața noastră.
Cu drag, Mary!
