Mă gândeam să ofer o definiție cuvântului „Simplitate”.
Mi-au venit imagini pe retina ochiului, pe mama la cotlon gătind mămăligă, pe bunica punând pe iarbă verde și grasă brânza de oi și ceapa verde, pe bunelul rupând știrul pentru porci, pe unchii mei tineri, aducându-mi bomboane tocmai din Rusia. Iernile în care plecam să colindăm pe la ferești și de ulițele pline de copii care se dau cu sania.
Pereții văruiți înainte de Paște. Cărarea de narciși, de la poartă până la ușă. Lemnele care ard în cuptor, tranformându-se în jăraticul care va coace plăcinte și pâini bine dospite. Cireada de vaci. Căldările cu apă aduse de la fântână. Picioarele goale care aleragă pe pământul jilav de după o ploaie călduță de vară. Compotul proaspăt. Laptele proaspăt combinar cu pâinea fierbinte abia scoasă din cuptor. Serile de vară când toți ne adunam și priveam cerul împânzit de stele, iar pe fondal ne acompaniau greierașii.
Și, nu știu, e simplitate sau e Viața pe care am cunoscut-o.
Viața în care reciclam și nu știam că asta facem. Mâncam Eco, dar credeam că așa fac toți .
Eram recunoscători și nu știam cât e de sănătos pentru minte. Stăteam minute întregi admirând cerul, nu știam că e meditație. Mergeam desculți, nu știam că ne conectăm cu pământul.
Nu știam multe. Dar nu știu, trăiam. Poate pe alocuri greșit. Însă, trăiam.
Cu drag, Mary!
