Crezi că este a ta de la primul ținut de mână.
Crezi că este a ta atunci când îți sare în brațe și-ți lasă un sărut pe frunte. O crezi a ta când îți scrie „Bună dimineața” sau „Noapte bună”. Ești convins că e a ta atunci când îți șoptește „Mi-e dor”. Crezi că-ți aparține atunci când își lasă capul pe al tău umăr.
Ești convins că te poartă în gânduri atunci când îți zice că te vrea alături.
Îți place să-i simți buzele pe al tău corp puternic. Îți place când ale ei degete se joacă cu al tău păr. Îți place să bei cu ea cafea din aceeași ceașcă și te simți în extaz atunci când a ei privire ajunge până în adâncul sufletului tău.
Tu îi dăruiești flori. Îi aduci ceaiul preferat. O ții de mână.
O întrebi uneori cum se simte, ce a visat și dacă mai trăiește cu trecutul. În nopțile târzii îi săruți căușul palmei, îi lași rochia mulată să cadă pe podea. Și, crezi că este a ta. Crezi că-ți aparține.
Însă, dragule, o femeie dezgolită de haine nu este cu adevărat a ta.
O femeie crede în tine, atunci când își dezgolește sufletul în fața ta, dar nu corpul. O femeie e goală cu adevărat, nu când își lasă hainele de pe ea, ci atunci când fără nici o frică își pune sufletul în ale tale palme.
Cu drag, Mary!
