Adevărată viață este acolo unde sunt mulți oameni.
Pe stradă, în transportul public, în restaurante, la teatru. Acolo unde vocile oamenilor se răzbesc de bolțile cerului. Acolo unde pașii se contopesc cu pământul și devin un tot întreg. Acolo unde sunt zâmbete, întrebări și răspunsuri, îmbrățișări și ținut de mână.
Oamenii sunt povești.
E de ajuns să-i privești în ochi și le zărești lumea pe care o ascund. Fiecare dintre ei au cuvinte nespuse, gânduri ascunse, iubiri neconsumate și dor tăinuit prin camerele inimii. Unii și-au lăsat pe masă ceașca cu cafea. Pe alții îi așteaptă cartea necitită. Unii au închis ușa după ei pentru totdeauna. Alții au plecat la răsărit și au lăsat în urma lor lacrimi și răni sângerânde.
Oameni. Oameni care vor să uite de alți oameni.
Oameni care au nevoie de pansamente pe suflet. Oameni care au nevoie doar de o îmbrățișare. Oameni care mai cred în iubire, chiar dacă au fost de atâtea ori în mrejele suferinței. Fiecare dintre ei poartă o rană. De aceea, fii blând cu cel de alături. Nu știi de ce anume suferă. Nu știi câte lacrimi se ascund după un zâmbet larg. Nu știi dacă sufletul lui e îngenuncheat sau nu. Nu știi ce experiență de viață are.
Aparențele înșală. Privește un om dincolo de haine, de machiaj, de exteriorul fizic.
Încearcă să-i descoperi sufletul. Să-l asculți, chiar și atunci când tace. Nu-i da întrebări la care nu vrea să răspundă. Oferă-i libertate și încrederea ta. Ține mâna în ale tale palme și simte-i căldura, emoțiile și iubirea. Fiecare om e o poveste de viață, e o lacrimă, e o rană, e dor și speranță.
Fiecare poartă o rană. Fii blând cu cel de alături. Nu ai de unde să știi de ce anume suferă – autor anonim
Cu drag, Mary!
