Te-am căutat, dar tu erai nu știu unde, nu știu cu cine

Te-am căutat printre lacrimi și nu te-am găsit.

Te-am căutat în nopțile reci de iarnă – erai plecat nu știu unde, nu știu cu cine. Te-am căutat în parfumul florilor – le culegeai nu știu cui. Te-am căutat în timp ce răsărea soarele – dormeai, nu știu cu cine. Te-am căutat pe străzi  străine – colindai alte drumuri.

Te-am căutat în stropii de ploaie – tu purtai cu tine umbrela.

Te-am căutat în roua dimineții – plecai grăbit nu știu unde. Te-am căutat printre cuvinte și dileme – tu erai ocupat cu alte întrebări. Te-am căutat în ochii mei – tu priveai alți ochi. Te-am căutat. Dar nu te găseam.

Poate nu mă așteptai. Poate nu mă căutai. Poate era prea devreme să te iubesc, să mă iubești. Poate încă nu eram pregătiți să ne acceptăm trecutul. Poate…

Apoi, am cedat să te mai caut. Am ales singurătatea. Am ales să te aștept. Am ales să-ți fac loc în mintea, viața și inima mea. Am înțeles că cel mai important lucru în viață este: răbdarea.

Am învățat să fiu răbdătoare, să fiu atentă la alegeri și să nu mă pripesc atunci când vine vorba despre propria fericire și împlinire.

Te-am întâlnit într-o zi banală când nu te așteptam, nu te visam și nici nu aveam pe mine cea mai frumoasă rochie. De ce? Pentru că lucrurile frumoase se întâmplă atunci când nici nu ne așteptăm să se întâmple.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.