Eu, nu pot să mint.
Iar atunci când îți iau mâna în ale mele palme, când mă joc cu al tău păr și desenez cu degetul inimioare în a ta palmă, când îți spun că te iubesc. O zic sincer. Adevărat.
Când plâng, sunt lacrimi de fericire sau de durere.
Dar, sunt adevărate. Nu mimate. Nu joc roluri. Îmi cunosc rolul meu în viață. Nu port măști. Știu să fiu eu, indiferent de tentații, de vorbe, de dure și de descurajări. Când îți spun că-mi este dor de tine. Când te chem în ale mele brațe și zic că te vreau lângă mine aici și acum. O spun sincer.
Dacă într-o zi voi lăsa pe masă o cafea amară și un bilețel de „Adio”, să știi că am închis ușa în urma mea pentru totdeauna.
Să știi că m-am pierdut printre gânduri și pumni în pereți. Să știi că nu pot să mint. Nu pot fi altfel.
Cu drag, Mary!
