Suntem atât de mici într-o lume atât de mare.
Credem că avem tot timpul din lume, dar nu avem nimic în ale noastre mâini, nici chiar propria viață. Durerea și bolile ne pot transforma enorm. Putem deveni de necunoscut.
Credem că și dragostea este veșnică.
Așa suntem noi, pe a locuri egoiști, crezând că vom rămâne mereu în inima și mintea cuiva. Credem că vom rămâne cu aceeași naivitate pe care am avut-o încă din copilărie. Credem că suntem imuni. Credem că aceleași emoții se vor repeta ani la rând.
Doar că, totul e în schimbare și mișcare.
Evoluăm, ne schimbăm părerile și gusturile. Ne dezindrăgostim, înșelăm, mințim, plecăm de acolo unde eram totul. Îmbătrânim sau decedăm. Ne transformăm în amintiri, în povești spuse la gura sobei, în praf de stele, în nori, în ploaie. Rămâne în urma noastră fotografii, fapte, săruturi uscate, dor nespus.
Cu drag, Mary!
