Nu sunt de acord cu clișeul „Timpul tratează rănile.”
Am aflat cum arată suferința și trădarea de mică.
Știu cum e ca un bărbat să te umilească în cel mai urât hal de când eram doar o copilă. Experiențele dure din viața mea m-au făcută matură atunci când trebuia să mai copilăresc și să mai cred în prinți și prințese. Nu timpul m-a scăpat de greutăți și nici nu a suflat pe răni ca să-mi treacă.
Timpul nu are nici un efect asupra noastră.
El curge doar într-o singură direcție și există datorită trecutului și prezentului. Sunt fericită, fiindcă am capacitatea să văd fericirea în lucrurile mici și mă bucur mereu de frumosul din jurul meu. Sunt iubită, pentru că am dăruit iubire. Zâmbesc, deoarece am cui să-i dăruiesc zâmbetul meu – lumii și oamenilor dragi.
Mi-am materializat dorințele, deoarece am avut lângă mine oameni care au crezut în mine, m-au susținut și au avut o mare importanță la dezvoltarea mea intelectuală cât și spirituală.
Rănile s-au transformat în cicatrici, pentru că am în viața mea oameni care m-au copleșit cu iubirea lor mare, încât toate umilirile, vorbele urâte din trecut nu mai au nici un efect în prezent.
Nu timpul mi-a tratat rănile, ci iubirea.
Cu drag, Mary!
