Astăzi am îmbrăcat paltonul albastru și în ale lui buzunare am găsit un bilet de dragoste.
Un bilețel bine împăturit. Scria că indiferent de ce s-ar întâmpla să-mi urmez visul și să fiu fericită. „Te iubesc” era scris mărunt, de parcă ai dorit să nu mă superi, să nu-mi provoci durere. Știu că mi-ai lăsat biletul când ne-am pierdut pe drum.
Oamenii mai greșesc. De foarte multe se înstrăinează unul de altul. Alteori se iartă și o iau de la început. Nu a fost și-n cazul nostru.
Nu ne-am iertat. Nu ne-am ascultat. Nu ne-am mai ținut de mână. Teoretic ne aveam. Practic ne comportam ca doi străini. Ne prefăceam că mai suntem cei de altădată. Dar, eram atât de schimbați. Eu cu buze uscate. Tu cu gândul la altcineva.
Știi, relația cu tine m-a distrus, a rupt bucăți din mine, a dat cu mine de pământ.
Însă, nu am cedat, m-am ridicat din genunchi, am devenit mai puternică. Doar că, am pierdut încrederea în oameni și-n iubire. Nu știu dacă voi mai iubi și dacă mă voi mai lăsa iubită. Așa sunt eu, emoțiile nu le trec prin creier, le pun direct la suflet și doare. Al dracului doare.
Da, mușcatele au înflorit. Am pus gutuie în casă. Afară e noiembrie, iar eu pregătesc ciocolata caldă.
Mai port pulovere colorate și mai plâng la filme romantice. Mai gătesc cea mai gustoasă omletă. Mai vorbesc cu florile. Am rămas aceeași. Doar că, unii vor să-i iubesc, dar eu nu mai pot iubi. Eu sunt rece. Eu sunt colțuroasă.
Cu drag, Mary!
