Fiecare dintre noi are o poveste.
Poate fi cu sfârșit fericit sau trist. Unii oameni sunt lăudați, alții învinovățiți și blamați. Ne putem corecta greșelile, astfel devenind mai buni. Dar putem sta pe loc, să fim limitați și să dăm vina pe viață pentru cine suntem, pentru ceea ce avem.
Ne dezvoltăm ținând cont de aspirațiile și dorințele care licăresc în al nostru interior.
Putem sta în mocirlă, într-un cerc restrâns degradat sau putem zbura dincolo de orizont. Poveștile vieții se construiesc datorită faptelor și a oamenilor din a noastră viață care ne -au lăsat amintiri. Unele sunt triste, dar pline de speranțe. Altele au final fericit. În fiecare poveste este dezamăgire, dar și momente de înălțare.
Datorită șansei de a ne corecta, putem fi oamenii care aduc fericire sau cei care zdrobesc visuri străine.
De aceea într-o poveste putem fi trădători și crânceni, iar în alta putem fi vindecători de suflete. Putem mângâia creștete sau am putea lovi cu pumnii în prezentul și trecutul care nu ne aparține. În povestea mea ești cel care mi-a pus în palme întunericul. În povestea ta sunt buze crăpate, mâine tremurânde și ochi obosiți.
Cu drag, Mary!
