Dacă oamenii ar cerși iubire pe la colțuri de străzi, nu am avea pe unde merge

Ești departe. Prea departe. Trece timpul.

Trece un om trist pe stradă. Trece luna pe cer. Trece ploaia peste câmpii. Tu alergi după visuri. Ești grăbit, ai uitat…

Trece oră după oră, iar în tine latră viața și dorința de a iubi.

E de ajuns să crezi. E de ajuns să înțelegi. Ești unul dintre cei care vrea să fie iubit. Dacă oamenii ar cerși iubire pe la colțuri de străzi, nu am avea pe unde merge. Suflete goale. Suflete trădate. Unde se ascunde iubirea? S-a sinucis într-o pădure de brazi, într-o zi de luni când afară ningea?

Ai vrea să ieși din mlaștina minciunilor și să recunoști c-ai trădat și tu cândva.

Dar e prea frig afară, e prea multă lumină, sunt prea mulți spectatori pregătiți de atac. Ești gata plecare. Fugi. Nici tu nu știi unde. Azi e soare cu dinți. Azi e toamnă sau e iarnă? Nici nu mai știi.

A venit noaptea. Același întuneric cunoscut.

Lumânări și fotografii aruncate pe jos. Amintiri încă vii, amintiri care dor. Vrei ca cineva să-ți cânte povestea, dar deja te-ai învățat să o povestești. Se aud pași pe scări. Bătăi în ușă. Spune-mi știi câte zile mi-au mai rămas?

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.