Dacă ar putea să vorbească iubirea ce ți-ar spune?
Poate ți-ar spune să lași naibii orgoliul și să-ți recunoști greșelile.
Poate te-ar învăța să lupți pentru omul drag.
Poate te-ar lua de mâna și te-ar îndemna să-l îmbrățișez pe cerșetorul de la colțul străzii.
Poate te-ar încuraja să zâmbești și nici o clipă să nu-ți pierzi încrederea în ea.
Poate ar plânge pe umărul tău și te-ar ruga să o ierți pentru naivitate.
Poate, pur și simplu va tăcea, te-ar lăsa să o citești printre cuvinte.
Spre deosebire de ceilalți, eu vorbesc cu iubirea în fiecare zi.
Iubirea e fratele meu mic care îmi oferă dragoste necondiționată. Iubirea – fulgii de nea și soarele sclipitor, romanițele și cerul senin, ploaia de vară și curcubeul, mama și îmbrățișările calde, fluturii și florile de salcâm. Iubirea – Totul.
Iubirea m-a învățat să iert, chiar dacă îmi era greu și dureros.
M-a învățat să iubesc, chiar dacă am avut o mie de motive să nu mai cred în Ea. M-a ajutat să mă ridic de la pământ atunci când credeam că nu mai am nici un viitor. Iubirea a fost cea care mi-a protejat inima de ură și răzbunare. Datorită iubirii am continuat să cred în oameni și să le fiu recunoscătoare celor care au rămas doar o amintire.
Dacă iubirea ar putea vorbi ți-ar zice să iubești necondiționat azi și acum.
Să lași fricile, temerile, frustrările și să-ți pierzi capul. Nu trebuie să te gândești la consecințe, deoarece nu știi care sunt, pentru că nu ai trăit momentul euforiei și a extazului.
Hai, să ne îndrăgostim nebunește!
Cu drag, Mary!
