Iartă-te pentru zilele în care te-ai lăsat rănită

Iartă-te pentru zilele în care te-ai subestimat și te-ai pus pe ultimul loc.

Iartă-te pentru acei „Nu” care ar fi trebuit să fie „Da”. Iartă-te pentru nopțile în care ai plâns în pernă. Iartă-te, pentru că ai iubit oamenii nepotriviți.

Iartă-te, pentru că ai făcut foarte mulți pași în urmă când trebuia să înaintezi.

Iartă-te. pentru că ai fost rece cu cei care te iubesc și caldă cu cei care erau indiferenți. Iartă-te, pentru că ai luat alegeri precum au dorit alții, nu așa cum ai simțit.

Iartă-te, pentru că ai avut momente când nu ai știut cum să-ți iei rămas bun de la oameni.

Nu ai știut cum să pleci, cum să-ți ceri iertare, cum să nu dezamăgești. Iartă-te, pentru că ai uitat de tine, de interiorul tău, de visurile tale, de ale tale dorințe.

Iartă-te pentru că ai lăsat pe alții să decidă în locul tău.

Iartă-te, pentru ai insistat să stai acolo unde nu erai apreciată, respectată și iubită. Iartă-te, pentru că ai lăsat să fii umilită și rănită. Iartă-te, pentru că ai crezut că poți schimba oamenii.

Iartă-te și mergi mai departe. Nu te condamna. Nu te învinovăți.

Cu drag, Mary!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.